Au trecut noua luni d cand nu am mai postat nimic. Noua luni minunate, pline de evenimente frumoase dar si de unele triste, pline de emotii si bucurie, de dragoste si dezamagire. Noua luni pline de invataturi.

Nu stiu cum sa incep sau cum as putea sa concentrez tot ce mi s-a intamplat in aceste noua luni. Voi incerca pe cat posibil sa trasesz in linii mari ce a insemna pentru mine aceasta perioada in care mi-am neglijat putinii cititori.

Cel mai mult imi doresc sa pot sa va transmit sentimentul geral pe care l-am simtit in aceasta perioada in care am trait intens tot ce mi-a fost dat, am ales, am suferit, m-am indragostit ca o copila, am petrecut dezlantuit cu preitenii si prietnele mele, am vazut rasaritul acolo unde nu il vedea nimeni.

Iarna ce parea sa nu se mai termine a plecat lasand in locul ei un mare gol pe care am incercat sa il inocuiesc cu buna dispozitie si optimism. Trecutul nu il putem schimba si in timp nu putem sa ne intoarcem, tot ce putem sa facem este sa mergem mai departe sa ne construim amintiri noi menite sa la inlocuiasca pe cele vechi, sa sarutam oameni noi ca sa depasim vechi temeri si sa luam fiecare zi asa cum ne este data.

Am plecat, am plecat departe si am incercat sa fug de tot, sa uit, sa nu mai stiu nimic de nimeni si iata minunea s-a petrecut. Am cunoscut oameni are mi-au infrumusetat si schimbat viata.  Am continuat sa plec in calatorii spontane si extraordinare, in vacante insorite alaturi de prieteni dragi.

M-am indragostit si am trait acest sentiment de paraca il traiam pentru prima oara, la fel ca o adolescenta visatoare plutind mereu undva sus pe un norisor roz. Nu am mai lasat loc ratiunii sa intervina ci numai intuitiei si sincer nu regret nimic. Chiar daca sentimentele nu mi-au fost impartasite, chiar daca atunci cand am cazut d pe norisorul meu m-a cam durut, cel putin stiu ca am trait si nu am lasat frica de dezamagire sa mi se asterne in cale.

M-am bucurat de prieteni, mi-am facut altii noi de la care am invatat multe, m-am redescoperit si continui sa fac asta. M-am bucurat de fiecare raza de soare si picatura de ploaie, de fiecare zambet si aventura. Oh si ce aventuri am trait. As putea spune ca a fost, cel putin pana acum, unul dintre cei mai frumosi ani din viata mea.

Dupa noua luni de transformare sunt gata sa pasesc intr-o noua etapa. Una mai putin agitata,  plina de liniste, de asezare.

azi n-am logica semne de punctuatie sau ortogtarfie azi scriu cum imi vine la mana cum am chef cine vrea sa citeasca bine cine nu nu

am gustat iar din dulceata cea mai buna din lume….dulceata vietii

uitasem cat de buna este si care este senzatia pe care o ai dupa

credeam ca nu am renuntat niciodata la ea dar se pare ca m-am inselat cum m-am inselat in privinta multor lucruri

acum insa parca m-am trezit parca mi-am revenit si imi dau seama ce am pierdut in tot acest timp

cu siguranta stiti cum este sa fii inglobat in stresul cotidian griji si alte bazaconii

oare voi ati uitat

traiti un pic si mai lasati ratiunea ca strica daca e prea multa

zambeste    larg    razi   cu pofta      mai mult      mai tare     te simti deja mai bine   

socializeaza       iesi cu prietenii    iubeste    prosteste te     stramba  te  si bucura te de viata

BUT FOR NOW

LET ME JUST SAY,

WITHOUT HOPE OR AGENDA

JUST BECAUSE IT’S CHRISTMAS

(AND AT CHRISTMAS YOU TELL THE TRUTH)

TO ME, YOU ARE

AND MY WASTED HEART WILL LOVE YOU

UNTIL YOU WILL LOOK LIKE THIS…

MERRY CHRISTMAS

Dupa o saptamana de concediu am revenit la servici. A fost o saptamana minunata, pe care o sa mi-o amintesc multa vreme.

Desi luni dimineata la prima ora m-am dus la asigurari sa rezolv ce o domnisoara draguta a stricat si anume partea dreapta a masinii mele. Acolo m-am intalnit cu un amic pe care nu l-am vazut de ceva vreme, care lucreaza si el ca agent constatator si care a fost foarte dragut si a stat cu mine pana un coleg de al lui s-a ocupat de cazul meu. Seara m-am vazut cu frumoasa Love, pe care nu am mai vazut-o din septembrie cred, am fost la Triangle, am baut un Noel, cu cronulete bineinteles si am stat de vorba despre ale noastre.

Marti de dimineata  a venit Adina sa ma ia si am mers la ea unde am petrecut cam toata ziua discutand si citind despre 2012. Imi era dor sa stau asa mult cu ea, imi aduce aminte de facultate. De vremurile in care aveam alte griji si in care radeam foarte mult.

Miercuri m-am intalnit cu Florian. Uitasem cat de albastii sunt ochii lui. Am mers in Frame, ne-am povestit ce am facut de un an de cand nu ne vazusem, ne-am aminit si ne-am contazis. Avem cele mai placute si provocatoare discutii in contradictoriu. Rar intalnesti oameni capabil sa isi argumenteze ideile. Seara a venit Stefan si mi-a adus un cadou, foarte drsagut si care m-a facut foarte dericita: o baterie pentru cealalta masina. Dupa aceea am mers in central vechi unde am mancat cel mai delicios sushi.

Joi dimineata am constatat ca mama fratelui meu, Carmen a facut varicela. Eu nu am facut, inca. Oricum nu mi-ar mai strica inca vreo doua saptamani de concediu. Am fost sa il iau pe Mihai de la gradinita, sa ii cumpar lui Carmen tot felul de medicamente si am stat toata ziua pe acasa.

Vineri  am alergat cu Corina, chiriasa mea de la etaj, pe la Romtelecom si Distrigaz sa ii schimb contractile pe numele ei. In afara de faptul  ca era sa facem un accident destul de grav ca nu era ea atenta si ca era sa ma calce una pe trecerea de pietoni, am rezolvat ce avem de facut. Seara am fost cu Sebastian, Adina si Iulia in Triangle. Deoarece Iulia s-a hotarat sa experimenteze ceva nou am ras foarte mult in seara aia. Nici cu Sebastian nu ma vazusem de mult si imi era tare dor de el si de umorul lui.

Sambata dimineata m-am dus si eu ca omul la un control stomatologic, care s-a incheiat tragic cu o extractie a unei masele de minte. Extractia in sine nu m-a durut dar dupa ce a trecut efectul anesteziei nu puteam sa manac si sa vorbesc. O binecuvantare ar zice unii dar mi-am revenit repede si am plecat la Pietroasele sa cumpar niste vin. Seara am mers cu gasca vesela Pitica, Bobo, Gabi, Alin, Chine, Mihai  & CO la un maraton de 11 ore la film. A fost absolute genial mai ales ca am plecat de acolo duminica dimineata la ora 11.

Duminca era asa de frumos afara asa ca am condus foarte incet si m-am gandit la saptamana asta.

Ai m-am intors la birou unde m-am revazut cu draga mea colega Alexandra careia i-am dus dorul extrem de mult in saptamana asta de concediu.

Am inteles multe zilele astea. Am inteles ca de foarte mult timp eu cautam fericirea unde nu aveam sa o gasesc vreodata neglijand lucrurile cu adevarat importante din viata mea, familia si prietenii. Ei sunt  stelele care imi lumineaza viata si sufletul, care ma fac sa fiu fericita, sa rad sa ma bucur de fiecare clipa pertrecuta alaturi de ei. Si am vrea sa le multumesc, pentru ca exista in viata mea, pentru ca ma accepta asa cum sunt, cu bune si cu rele, defecte si calitati, pentru ca ma critica si ca ma lauda, pentru ca lasa in urma lor si inima mea mici particule din ei care continua sa staluceasca. Va pup si va iubesc mult.

Azi am constatat ca am inceput sa uit. Si ma simt oarecum prost. Uit lucruri care teoretic sunt importante, dar poate datorita evenimentelor ce au urmat au devenit mai putin importante. Ma gandeam sa tin un jurnal dar am trecut de varsta adolescentei cand tineam neaparat sa insemnez orice intamplare din viata mea.

Poate pana la urma este mai bine sa uiti, uiti nume si persoane, ajungi la un moment dat sa uiti si bine si rau, perioade din viata, intamplari si relatii.

Cred ca nu am putea sa traim cu toate si de aceea le incuiem undeva intr-un colt al mintii noastre. Dar bineinteles ca in general uitam intamplarile negative si asta nu stiu cat de bine este. Ne ajuta sa nu ne umplem de venin si de ura dar asa uitaam si lectia pe care am invatat-o odata cu etapa respectiva.

Toate investitiile presupun efort si daruire. “In sens larg investitia reprezinta sacrificiul unei parti din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil si incert. Sacrificiul are loc in prezent si este sigur”. Cu alte cuvinte este ca la ruleta, tu cumperi jetoanele dar sansele sa castigi, sa iti inmultesti investitia sunt limitate.

Daca investitia este profitabila totul este bine, esti multumit de realizarea ta, poate chiar fericit. Simti ca ai cladit ceva. Ca ai ceva al tau, pentru care tu ai muncit, te-ai straduit, ai depus un efort.

Dar ce se intampla cand investitia ta  nu este profitabila? Cand realizezi ca ai investit intr-un domeniu neproductiv si ca toata munca si daruirea ta au fost in zadar. Da sigur mai sunt situatii cand te mai redresezi, dar doar ca pe urma sa te afunzi de tot. Nu mai este cale de intoarcere, zarurile au fost aruncate, ai pierdut. Si acum?

Mereu o investitie neprofitabila lasa urme. Cel mai bine este sa iti inveti lectia si sa o iei de la capat. Dar mai ai curaj? Daca abia te pui pe picioare, investesti  si pierzi din nou. Nu ai invatat ce trebuia invatat sau ai facut alte greseli? Dar daca tu ai doar parte din vina?

Stiti cum se zice “investitia las-o libera…daca e ta, sta langa tine, dar daca a plecat, inseamna ca nu a fost niciodata a ta”. Aveti grija cum, unde si in cine investiti, s-ar putea sa va coste scump.

Mi se cer raspunsuri pe loc sau cat mai repede, fara sa aiba nimeni rabdare sa trec si eu totul prin filtrul gandirii mele de blonda. Nu, cum sa faca una ca asta? Din pacate cand mi se cere sa iau o hotarare in acest  mod nu o sa obtina nimeni raspunsul dorit, pentru ca intru in panica, deoarece nu am gandit eu destul problema. Odata ce am dat un raspuns, ala ramane definitiv dupa cum e si vorba ” ai mancat un cacat, manaca-l pana la capat”. Chiar daca eu nu sunt foarte sigura de ce am hotarat nu mai dau inapoi. Poate din orgoliu, poate de frica sa nu zica lumea ca sunt nehotarata, poate ca ma gandesc ca atunci cand oamenii sunt sub presiune zic de cele mai multe ori ce cred cu adevrat. La mine nu e chiar asa tot timpul, daca ma presezi iti raspund ce nu vrei tu sa auzi ca sa scap de tine. Stiu ca e urat dar e un fel de sistem de aparare.

De mult am zis ca nu mai iau decizii impulsive si ma intreb cum ar fi fost viata mea daca poate nu as reactiona asa sau daca lumea mi-ar da timp. Pentru ca de asta duc cel mai mult lipsa, de timp sa inteleg, sa ma gandesc, sa-mi amintesc, sa iubesc si sa urasc.

Timpul trece uneori prea repede pe langa noi si nu putem sa profitam de el, uneori e prea scurt si ne rapeste micile placeri ale vietii, dar cand e timp de ce nu ne bucuram de el? De ce grabim lucrurile in directia dorita de noi? Nu stim inca ca orice lucru fortat, nenatural, nu duce la lucruri bune sau la ce ne dorim noi? De ce nu putem sa ne bucuram de o zi speciala, de o aniversare sau de o ocazie speciala, fara sa asteptam marea cu sarea de la persoana de langa noi.

Probabil ca nu, probabil ca asa va fi mereu. Daca o sa petrecem o zi frumoasa sau o vacanta frumoasa o sa ne dorim sa nu se mai termine, o sa ne dorim sa stam cat mai mult cu cei dragi, sa fim cat mai mult tineri. Cand suntem mici ne dorim sa treaca timpul mai repede si sa crestem, cand ne este rau vrem sa ne ocupam timpul si sa treaca cat mai repede, niciodata nu o sa fim multumiti de trecerea timpului.

Ajung la servici, stau un pic, deschid calculatorul si incep sa visez. Vreau sa mergem la plaja, sa ne plimbam pe strazi, sa ne ratacim, sa radem ca nebunii, sa stam la piscina, sa ma ineci. Vreau marea azurie si nisipul cald, vreau sa ma arda soarele si sa adorm vorbind cu tine pana in zori. Vreau sa dansam pana nu mai stim de noi si sa facem baie noaptea in mare. Vreau sa beau si sa n-am nici o grija, nici un stres, nici un gand care sa-mi perturbe linistea si buna dispozitie.

Din pacate visul a luat sfarsit, din fericire nu pentru mult timp. In septembrie ne intoarcem in Paradise Bay ascultand Gotan Project si Yes Boss. Pana atunci ne bucuram de restul vacantei caci se prevede inca o lunga vara fierbinte.

Astazi ma gandeam oare cat de adevarat este aceasta stire. Noi la birou ne batem pe cafea deoarece nu este niciodata destula. Oare raspandirea aceste stiri va influenta in vreun fel cantitatea de cafea care se bea in firma asta? Nu o sa intereseze pe nimeni.La cat de acrite sunt colegele mele nici nu conteaza daca le cresc sau li se micsoreaza sanii ca oricum nu se uita nimeni la ele si din pacate undeva in adancul lor sunt constiente de asta. Asa ca le las in ceata si de data asta.

De ce vrea toata lumea se se indragosteasca, sa iubeasca? La inceput te chinui sa impresionezi persoana respectiva, sa-ti scoti in evidenta calitatile si sa-ti ascunzi defectele. Stai treaz nopti intregi imaginandu-ti ca esti langa acea persoana, ca iti petreci timp cu ea/el, ca poti sa-i zici tot ce simti. Iar cand se termina parca se rupe ceva in tine, din tine si e greu, greu sa te obisnuiesti iar singur sau mai bine zis sa te dezobisnuiesti sa fie cineva mereu langa tine.

Dar perioada cand esti indragostit si iti sunt impartasite sentimentele este atat de minunata incat merita tot. Atunci simti ca traiesti, ca iti bate inima si ca esti implinit, esti fericit.

In oricare din cele trei momente mai sus mentionate eu o sa-mi doresc mereu sa simt, sa traiesc, sa iubesc. De aceea iubesc filmele de dragoste, bine nu chiar alea foarte siropoase, dar oricand un film bun de dragoste imi da speranta. Si ce daca acum el nici macar nu stie ca exist, poate maine o sa ma observe, ce daca am trecut printr-o despartire dureroasa, o sa apara persoana potrivita pentru mine.

Mi s-a intamplat sa cunosc pe cienva, de care sa fiu atrasa de la inceput foarte tare. Era o chimie intre noi, ceva ce nu pote fi descris in cuvinte. Atunci nu puteam sa fac nimic ca sa fiu cu el, erau multe bariere intre noi, nu putem decat sa visez si sa sper. Intr-o zi totul a fost posibil si atunci am trait cele mai frumoase momente din viata mea.

Eu sunt vesnic indragostita, pentru ca dragostea este peste tot in jurul nostru.